Gânduri despre imigrația selectivă

imigratia selectiva

ilustrație realizată de Adrian Mironescu, WIRON.

Articol scris de Varujan Pambuccian si publicat cu acordul acestuia.

 

Vreau să explic, sper cu claritate, de ce am propus măsura naturalizării în condiții mai bune decât cele actuale a specialiștilor străini în domeniu. De ani buni, cererea de locuri de muncă în industria de software este în creștere continuă. A crescut și oferta universitară, dar într-un ritm mai scăzut și cu o limită naturală clară: într-o populație dată, procentul de oameni care se îndreaptă către o meserie este cu mult sub 100%.

Industria românească de software este în principal o industrie de outsourcing. Nu sunt un fan al acestui tip de industrie, dar lucrurile pe care le visez contează mai puțin acum. Asta nu ține nici de universități, nici de cunoștințele de specialitate ci de faptul că suntem o piață mică atât ca populație cât și ca valoarea produselor și serviciilor software achiziționate de un cetățean român pe an, de faptul că ne lipsesc cunoștințele de marketing și vânzări și de faptul că nu avem suficient networking în piețele majore.

Asta a făcut ca industria de outsourcing să crească repede și sustenabil și să tragă puțin după ea (direct sau indirect) și zona de start-up-uri locale. Dacă eram americani, modelul era diferit: aveam ideea de business și piața iar cercetarea și producția o realizam în altă țară pentru că specialiștii IT americani costă de 8-10 ori mai mult. Noi avem un număr rezonabil de mare de specialiști și producem azi atât în zona de cercetare cât și în zona de producție lucruri care se vând apoi de regulă sub numele celor care au piața și știu să se descurce în ea. Asta înseamnă outsourcing și diferă radical de lohn-ul pe care l-am practicat la începutul anilor 2000. Practic am evoluat de la a face bucăți de produs la a gândi și face întregul produs sau, mai bine, la a propune un produs gândit și realizat cap-coadă.

Nu am fost și nu suntem singurii care fac asta. A încercat India să facă același lucru, dar calitatea softului dezvoltat acolo s-a dovedit repede a fi mai slabă iar comportamentul specialiștilor indieni destul de impredictibil. Așa se face că zona Asiei a fost destul de repede abandonată iar India s-a profilat mai mult pe lohn sau pe servicii software și pe servicii auxiliare. Nu am fost singurii care au profitat de acest moment. În Europa un fenomen similar s-a petrecut în Polonia, Ucraina și Rusia, iar în lume un fenomen similar s-a petrecut în Brazilia și în Mexic. Brazilia și Mexic sunt țări cu populație tânără numeroasă, iar o parte din ea s-a îndreptat spre zona de IT. Mai mult, pe afinități lingvistice și pe o stabilitate politică suficient de ridicată ca să ofere predictibilitate, ele au început să dreneze specialiști din zona Americii Latine.

Polonia a profitat de tensiunile din Ucraina și pe apartenența la UE și a început acest proces cu câțiva ani în urmă, oferindu-le specialiștilor ucrainieni salarii mai bune decât acasă și stabilitatea unei țări UE. Noi am mizat pe spațiul de creștere internă care însă, în urma unei creșteri masive a cererii de forță de muncă nouă din ultimii ani începe să se subțieze.

Există deja o oarecare nervozitate în rândul investitorilor din zona industriei de outsourcing în ceea ce privește spațiul de creștere. În condițiile în care acesta dispare se petrec două fenomene simple: salariile cresc într-o primă fază după care locurile de muncă sunt considerate nerentabile și se relochează.

Așa s-a întâmplat chiar în România, atunci când o mare corporație a decis deschiderea unui al doilea front de lucru la Iași în momentul în care forța de muncă secase și începuse să se scumpească în locul în care activa în acel moment.  Sigur, pentru România a fost bine, pentru că al doilea punct de prezență era tot pe teritoriul ei.

Acum riscăm să vedem acest joc făcut între România și Polonia. Și ăsta nu mai e un lucru bun. Întărim într-o primă fază un alt pol european, după care riscăm să vedem că majoritatea contractelor se îndreaptă spre acel pol, companiile de outsourcing urmează același drum și pierdem o industrie națională cu tot cu locuri de muncă.

În 2001 am inițiat măsura cu impozitul pe salariu (pe atunci era 40%) pentru a stabiliza forța de muncă (pe atunci plecau anual aproape cât produceau universitățile, sigur nu toți care plecau erau dintr-o aceeași generație). Acum am venit cu o măsură de import de forță de muncă pentru a stabiliza o industrie devenită între timp matură și pentru a nu o vedea pierdută în favoarea altor țări din jur. Evident, mi-am luat toate măsurile de protecție a cetățenilor români care lucrează acum în industria de software, atât în ceea ce privește siguranța cât și calitatea locului de muncă. Este o măsură pe care toate statele cu industrii mature o practică și nu înțeleg de ce atunci când vorbim despre brain-drain și ne plângem că ne pleacă specialiști, nu ne gândim că și noi putem, măcar într-un domeniu, să practicăm lucrul acesta.

Sigur, mai avem o supapă de creștere pe care o vom deschide. În industria de software rolurile s-au diversificat. Entitățile de cercetare sau de producție au mai toate aceste roluri clare și cele mai frecvente sunt: computer scientist, analist, arhitect, inginer software, programator, tester. Programatorul și testerul joacă în fabrica de soft rolul pe care îl joacă muncitorul în fabrica normală. Dar muncitorul nu are nevoie de facultate. Ori noi nu pregătim încă în liceu programatori și testeri. Lucrul acesta presează pe pregătirea universitară care face un compromis între ce ar trebui liceul și ce ar trebui facultatea să pregătească. Nu este bine nici pentru persoanele care se pregătesc în felul acesta, nici pentru angajatori care de multe ori suplinesc facultățile trimițând personalul companiilor la cursuri generale și nu doar de specializare așa cum ar fi normal.

O schimbare în zona de învățământ va lua însă ceva timp și va fi blocată de multe bețe în roate. Până atunci, trebuie să câștigăm prima competiție cu Polonia (cu America Latină nu prea avem cum dacă ne uităm la sporul lor natural) și să asigurăm industriei de software ritmul de creștere

Dacă vorbim de învățământ, să observăm că universitățile noastre produc computer scientiști, analiști, arhitecți și ingineri software pe care industria îi utilizează ca programatori. Ori în fabrica de soft, programatorul este analogul muncitorului din fabrica normală, iar muncitorul nu are nevoie de facultate. Pentru asta ar trebui regândită curricula în liceele de informatică și adăugat în COR meseria de programator junior (ca să nu îi afectăm pe cei cu facultate care ocupă acum locul de programator) și cea de tester. Odată cu aceasta ar trebui să scadă accentul pus acum pe programare în unele dintre facultăți și să crească cel pus pe computer science, arhitectură, analiză și inginerie software. Dar asta va dura.

Acum studiile din perioada 2012-2014 arată că ne apropiem de limita forței de muncă și trebuie luate măsuri rapide care să ne asigure trecerea spre momentul în care liceele vor putea contribui și ele la creșterea industriei.

 

Articole legate de subiectul propunerii legislative initiate de Varujan Pambuccian ref. la imigratia selectiva gasiti in ZF.ro sau aici.

Problema nevoii de import de imigranţi a fost semnalată de deputatul Varujan Pambuccian, care a depus la începutul acestei săptămâni în Parlament o propunere de modificare a legii cetăţeniei române, astfel încât în zonele cu un deficit mare de candidaţi de pe piaţa muncii (cum este IT-ul sau medicina) să poată fi atrasă forţă de muncă din afara ţării. Dacă această propunere se va aproba, cetăţenii străini care au absolvit în România sau în străinătate o facultate de specialitate vor putea obţine mai uşor cetăţenia română dacă se angajează în România, în zonele unde există deficit de personal calificat care nu poate fi acoperit cu resurse locale. Aceştia ar urma să beneficieze de o reducere la 2 ani a stagiului de rezidenţă în România necesar pentru obţinerea cetăţeniei, faţă de 5 ani, cât este în prezent.

Anunțuri

4 gânduri despre „Gânduri despre imigrația selectivă

  1. Ovidiu Farauanu

    Domnul Pambuccian prezinta profesiile de programator, inginer sau arhitect software intr-o maniera similara celei din domeniul constructiilor sau alte domenii ingineresti. In informatica nu este cazul, Domnul Pambuccian ignora un aspect foarte important al industriei software: scrierea de cod, reprezinta o operatie de proiectare (la fel ca si crearea unei diagrame, analiza cerintelor etc). Generarea codului (munca efectiva, pe care dansul o propune sa fie facuta de programatori juniori, care ar putea lucra fara studii superioare), este facuta automat, de instrumente de generare de cod. Mai clar acestea se numesc „compilatoare”, si transforma codul proiectat de un programator in cod care poate fi executat de o masina, iar „executia” efectiva a proiectului se intampla de fapt cand utilizatorul final ruleaza produsul software.

    In consecinta nu putem avea „forta de munca” sau „meserii” in acest domeniu. Probabil domnul Pambuccian confunda notiunea de „programator” cu cea de „persoana care scrie cod”. Insa a fi programator nu presupune a fi o persoana care stie sa scrie cod. Repet, exista programe care stiu sa scrie cod. In „fabrica de soft”, softul este muncitorul, domnule Pambuccian.

    Programator, developer, sau inginer software este persoana care analizeaza cerinte si proiecteaza un sistem software sau o subcomponenta a unui sistem software.

    Observ ca exista deja initiative, binevenite pana la un punct, de a crea „programatori” care nu au studii superioare, care fac un training de 6 luni la o companie care nu poate sa le ofere abilitatile de analiza si sinteza care sunt necesare pentru profesia de programator (computer scientist, inginer, etc) – si atunci aceste scoli private nu reusesc sa scoata decat „muncitori calificati in industria IT”. Acest lucru se observa mai ales dupa ce ei se angajeaza si mereu vin sa ii intrebe pe seniori: „si eu acum ce fac?”, „dar asta n-am invatat la curs.. aici cum se face?”, etc. – Toate astea ca si cum programarea ar fi o meserie, dar nu este.

    Pentru mai multe detalii in ceea ce priveste ideea despre care vorbesc recomand articolul: http://c2.com/cgi/wiki?TheSourceCodeIsTheDesign

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  2. Dan Zaharia Autor post

    „Momentan sunt în proces de angajare a doi moldoveni pe care i-am recrutat direct din Republica Moldova, nu locuiau în România. Procedura este foarte dificlă, de 3-4 luni ne chinuim să le obţinem drept de muncă în România. Piaţa muncii din România are nevoie de mai mulţi specialişti IT, este o soluţie bună să îi atragem, de exemplu, din Republica Moldova, însă ar trebui să existe modifcări şi la legislaţia muncii, nu doar la cea a cetăţeniei”, a spus Bogdan Tudor, fondator şi CEO al Class IT Outsourcing, companie locală specializată în furnizarea de servicii IT.

    Apreciază

    Răspunde
  3. Ovidiu Farauanu

    Este un mit ca specialiștii IT americani costă de 8-10 ori mai mult. Am reusit pentru un proiect realizat pentru client din Romania sa lucram cu programatori din State, la acelasi pret pe care l-am fi platit si pentru programatori romani. Doar ca am primit calitate superioara (cum inca nu prea am gasit la programatorii din ro) iar taxele le va plati americanul la el in tara, statului american cf. legislatiei de la noi, se considera „import”.

    Nu stiu despre piata de servicii de outsourcing in IT (probabil se refera la alte servicii decat cele de creare de produse software). Eu lucrez in R&D / Software Development si pot sa va spun ca pe aceasta piata nu exista piata din Romania, piata din Polonia, etc. Este o piata globala mondiala.

    Piata fiind locul unde se confrunta cererea cu oferta, un programator roman poate castiga la fel de mult ca un programator american, iar un programator american la fel de putin ca un programator roman …

    Atentie, nu vorbim despre piata contractelor de munca din Romania / SUA ci despre piata internationala globala de servicii.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s