Definitia acestui „sindrom” se aplica in cazul celor care cauta o locatie pentru un nou magazin ce trebuie deschis intr-un oras X, oras a carei traversare dintr-un capat intr-altul dura ceva mai putin decat o melodie de pe CD.

Astfel, ca un stereotip, acea locatie trebuia sa fie neaparat pe drumul principal din oras, drum care intra dinspre Bucuresti si iese spre urmatorul oras principal, astfel incat orice sef de la Bucuresti in momentul in care viziteaza zona sa poata fi in stare sa gaseasca magazinul fara sa sune la centru.

Desi aceasta pozitionare poate parea logica la prima vedere, e posibil ca datorita acestui sindrom, sa fi fost ratate strazi mult mai intens circulate si mult mai potrivite pentru acel concept de magazin.

De asemenea, anumite localitati nu au vadul comercial principal in zona centrala sau pe axul central, ci in anumite cartiere sau pe strazi semi-centrale, dar pe care doar un localnic le stie. Din viteza masinii de manager nu se pot vedea aceste particularitati.

Datorita presiunii de dezvoltare a unei retele de magazine la nivel national, acel oras X reprezinta doar un punct pe planul de dezvoltare sau pe harta directorului national si timpul nu permitea luxul intelegerii in profunzime a dinamicii vadului comercial din acel oras.

In aceasta perioada au loc relocari/inchideri de magazine nu numai datorita crizei, chiriilor mari si proprietarilor inflexibili cat si a pozitionarii mediocre/neadaptate a respectivei locatii, sau a „sindromului sefului de la Bucuresti”